Aventura celor 100km pe zi din luna mai

Despre ce e vorba

Acum cativa ani ma intrebam cum ar fi sa parcurg zi de zi timp de o luna o distanta semnificativa pe bicicleta. Ce as descoperi despre mine, si despre realitatea inconjuratoare. Iata ca a venit luna raspunsurilor. Aveam ceva mai mult timp liber in perioada asta, asa ca angajamentul de a sta timp de 100 de kilometri pe zi in sa, indiferent de vreme sau dispozitie, mi s-a parut realizabil. 

Probabil mi-as gasi si mai multe, dar iata 12 motive:

1. Imi place mult sa ma dau mult
2. Bicicleta inseamna liniste
3. Curiozitati despre corp, minte si constiinta
4. Un ajutor pentru ucrainieni, un mic mod de a echilibra raul facut de inconstientul din Kremlin
5. Conectare cu prietenii
6. Sa mananc prostii fara probleme
7. Sa vad locuri si oameni
8. Sa am ce povesti
9. Sa simt pe deplin aceasta luna minunata de primavara
10. Antrenament pentru Trans Pyrenees. Nu e grozav de specific inca pentru ca e mai mult plat, e mai degraba pentru mentalul iesirii in orice conditii.
11. Ma voi satura oare de Bucuresti sau il voi vedea altfel?
12. "This is my church, this is where I heal my hurts". Mai stiti songul, nu?

Mai jos detaliez turele asa cum apar si pe Strava, numarul corespunde zilei din mai iar titlul are link catre activitatea din Strava. Voi adauga in fiecare zi o intrare noua. Sunt descrescatoare ca si cronologie, deci scroll jos de tot pentru prima.

Enjoy! Si daca va place ideea, poate considerati o mica donatie 💚 Mica, va rog! Stiu ca am numai prieteni sufletisti si cu multi bani, dar alea mari descurajeaza. 😂

Concluzie

Going by bicycle is like having a “good guy” passport. You come on a bicycle to people, you can’t be a bad guy. Mi-a plăcut asta, de la cel mai “călătorit” biciclist care a existat, Heinz Stucke

Ziceam că revin cu o concluzie. Am oferit multe detalii, poate prea multe, în postările anterioare. Nu simt să mai rămân cu povestea doar în concretul iluzoriu, adică experiențele corpului, echipament etc. Mi-ar face plăcere să povestesc cu oricine îmi pune o întrebare sau mă scoate la o cafea. Vreau doar să împărtășesc ultima concluzie, direct. Might be cheesy, wishy-washy and new-agey for some, dar nu e problemă.

A fost o lună intensă, care m-a dus pe drumurile frumoase ce se văd în poze dar si pe alte drumuri, invizibile, nebune, răscolitoare pentru cunoscutul meu, dar și foarte liniștite dacă îmi las “bagajul” la o parte. Drumuri ale sufletului meu către alte suflete. Care nu s-au încheiat cu ziua copilului, sau cu nici o altă zi, și nici nu au început vreodată. Deschiderea către ideea că realitatea e altceva decât ceea ce apare s-a amplificat. Biclă și drumuri, sau totul doar conștiință ce se cunoaște?

Priviți tot ce este, tot ce simțiți, bun sau rău aparent, din perspectiva oglinzii eterne în care se reflectă tot, și rănile și fluturii. Nimic nu e bun, și nimic nu e rău. Absența suferinței (atenție, nu vorbesc de durere, pot să am durere, dar nu trebuie să sufar) este posibilă în toți. Unii au nevoie de 100km pe zi, alții să se roage, să picteze, să filozofeze, să se retragă în pustiu sau mai știu eu ce. Pentru un anumit motiv unii știu asta direct, fără acțiune. Multe sunt căile către liniște, și se găsesc doar ascultând tot ce se întâmplă acum, acum, acum și acum. Acum după acum. Fără meditații cu scop, superficiale și de bifat, ca niște task-uri, fără asane sau momente regizate perfect. Fără să vrei să scapi de ceva, ci cu ce este așa cum este.

Suflete, ascultați-vă cu tot ce vă apare. Este atât de simplu, doar mintea complică tot. De ce trebuie să fie așa, nu pretind că știu. Vestea bună e că poate fi lăsată deoparte ca orice alt instrument. Nu dată la o parte, ci lăsată să se liniștească, cu îngăduință.

Have fun with life all!

#31 - Grand Finale

Toate lucrurile au un sfârșit, aceasta a fost ultima zi din această experiență, și una cu adevărat specială. Mihai Stănescu m-a dus pe drumurile lui favorite prin Teleorman. A fost cu conversație bună, locuri minunate, liniște, o baie binevenită în balta de pescuit (cu asta mă convinsese să facem tura), un restaurant bun lângă Alexandria, și o întoarcere cu curcubeu, care a evitat la limită furtuna din București. Căldură mare, dar ne-am hidratat corespunzător.

Nu m-am mai limitat la 100, au ieșit vreo 253. Nu ca ar fi fost o surpriza, stiam la ce ma bag. Mă simțeam bine, ziua era frumoasă și se lăsa cu baie la mijloc. Dacă mai făceam 10km atingeam norma zilnică de la Transcontinental pe care o pot susține în 15 zile de boschetăreală. Bine, acolo ies 2500m elevație, aici 1000, dar în schimb ritmul de azi a fost foarte alert. Mihai e o forță, avea chef și era odihnit, așa că nu am protestat că a vrut la trenă in majoritatea timpului.

Sunt prea obosit să mai scriu ceva acum la cald, dar va urma curând o postare cu concluziile experimentului. Mulțumesc mult familiei care mă susține necondiționat, tuturor prietenilor care au donat pentru Ucraina, celor care o vor mai face, celor care m-au susținut cu mesaje, și celor care au luat ceva bun din treaba asta, mi-ar face plăcere să știu. Vă iubesc! 

Strângerea de fonduri rămâne deschisă.

Vreau doar să zac vreo două zile 😴, mă simt golit dar fericit, toata luna a fost peste orice așteptări. Care de fapt nu au prea existat, ceea ce a lăsat mult loc lucrurilor doar să se întâmple.

#30 - Comana, Gălbinași

Luni dimineață îmi încarc puțin bateriile consumate în weekendul montan la cursul de reflexoterapie, unde încasez un masaj pe sistemele renal, nervos si respirator. E foarte satisfăcător (si uneori dureros) să faci reflexo, si să dai si să primești. Am noroc de încă un profesor excepțional la scoala Cristiana, unde urmez cursuri de masaj de la începutul anului la cele mai bune standarde imo. Și cred că am făcut destulă școală ca să am cu ce compara. Una din cele mai bune decizii luate vreodată, poate voi povesti de ce dar nu e loc aici acum.

Tura de azi e o Comana cu întoarcere prin Gălbinași. Nu sunt noutăți pentru mine, dar sunt bucăți pe care nu le-am mai făcut de mult. 

Nu mai beau cafea înainte să plec, pentru că visez la una la Dolce Boutique în Comana, unde sper să mai conversez puțin cu proprietarul că mi-a făcut plăcere în ultima tură aici. Dar luni e închis, ghinion.

Dezumflat mă uit în jur după cafea. Numai porcăriile de automate, sunt sătul. Aaa, ia să intru eu puțin la parcul Comana, au un bar care poate are ce caut. Da domnule, e un espressor si o cafea decentă. Si e frumos, umbră. Am tot fost aici în ultimii ani la cățărat cu Horiță și Claudia pe traseele din copaci, la fermă, pe lac, prin livada de legume. Mă așez pe iarbă și scriu povestea turei de ieri, privind multele grupuri de copii veniți în excursie, probabil pentru că 1 iunie e aproape.

Am lăsat bicla lânga bar iar chelnerii se învârt pe lânga. La un moment dat un băiat își face curaj să îmi pună clasica întrebare, cât costă? Depinde de omul care întreabă răspund oriunde între 500 de euro si prețul real. Ăsta pare ok, îi zic. Se duce să le spună și celorlalți, aud un “ti-am zis eu mă”, s-or fi făcut și pariuri. 🙂

Am o problemă cu cremele de soare pe care le tot pierd. Bai si nu sunt deloc ieftine. Speram să fie innorat azi că iar n-am gasit-o, dar iată că a ieșit soarele. Măcar parcă nu arde prea tare.

Continui, Mironesti spre Hotarele, un drum cu suișuri, coborâșuri de zici că ești la munte, si perspective frumoase de sus către câmpia străbătută de Argeș.

În Izvoarele îmi potolesc setea, chiar sunt cel puțin două serioase. Opresc la cel numit Sf. Treime, cu duhul sfânt imaginat ca un porumbel. Doamne, bună e apa.

Trec Hotarele, dar tot în România sunt, ba chiar la Budești, un loc rău famat printre cicliști, dar unde nu am avut niciodată probleme. De aici tura urcă elegant înapoi spre nord prin Gălbinași si drumuri uzuale. Opresc la Casa Galbenă pentru un iaurt, nu am mâncat nimic proteic azi si e 6 seara, mă simt cam vlăguit. Hai treacă și o înghețată dacă tot e frigiderul în drum 🤦‍♂️. 

A ieșit mai lung azi, vreo 113, dar no stress, nu aveam vreo grabă. Mă cam resimt în șa totuși, stau pe două bube 🤣😇 M-am zgârcit în primele două săptămâni din mai, și în locul cremei preferate Assos am folosit gălbenele. Acum mă doare-n cur. Oare mă poate ajuta reflexo cu problema asta? Să întreb pe profa? 🤭 sau hai că mâine e ultima sută (sau două) din serie și dau bucilor o binemeritată pauză. 😁

#29 - Final de weekend montan

Alin ma trimite sa dorm cu Alex, sa fim noi instrumentele muzicale intre noi. Măcar după cursă să doarmă și el. M-a luat cu el ca suport moral si maseur. Masajul a picat pentru ca am plecat sa ne jucam de-a Salvamontul in seara de dupa cursa. Iar inainte de cursa l-am sforăit toată noaptea. A ramas doar cu suportul moral, si ala cam șubred. 🤣

Dorm bine, dar Alex se cam foiește. Îl intreb dacă dorm cu sonorizare, cică nu. Bănuiesc că încă procesează aventura de seara trecută.

Dimineață e înnorat si ud pe jos dar nu mai plouă. E răcoare si ne echipăm pentru orice eventualitate. Suprapantofi de ploaie, geci, apărători. Marius nu e mare fan mers pe ploaie dar nu o să îi strice experiența, dacă e să fie.

Dacă ieri ne-am fâțâit la sud de Bran, azi mergem în nord. Plaiul Foii, un drum lin si intins, asfalt perfect, mergem până la forestier. Niște ciobănești dar cuminți. Fondiști (ski) la antrenament pe role. Ne întoarcem, traversăm Zărneștiul. Probabil puțină lume din România poate înțelege când zic că  este orășelul de munte pe care l-aș alege fără să ezit ca reședință. Și poate se va întâmpla. 

Azi nu avem multă urcare, doar 1200m, dar sunt înghesuiți în a 2-a parte a turei. Prima urcare, din Vulcan spre Holbav. Radu Diaconescu m-a dus prima dată pe ea, și mi-a plăcut maxim vederea din vârf. Și mai ales coborârea din partea cealaltă care se continuă pe un gravel până în drumul de Poiana Mărului spre Făgăraș.

Facem coborârea până unde începe pământul, după care urcăm la loc și ne îndreptăm către Râsnov pentru o urcare în Poiana Brașov. Norii sunt foarte jos dar luminoși, nu anunță ploaie încă.

Începem urcușul de Poiană și ma simt foarte vesel, jucăuș chiar. Ia să ne jucăm puțin. Încep să apăs un pic pedala. După câteva minute simt că Marius muncește în spate. Este un ritm complet nesustenabil până sus si pentru mine acum, dar să vedem ce iese. Anterior îi zisesem ca ma simt puternic, se pupa bine cu soparla pe care i-o pregatesc. Îi zic “hai, să fie polarizat că prea ai mers doar lejer” (antrenamentul polarizat e o alternare între două ritmuri, foarte tare și foarte încet, cam în proportie 20/80). Zice “păi polarizat înseamnă foarte tare, vo2max”. Nu mai zic nimic, doar cu mâna o invitație în față, și Mariusică al meu începe să danseze la deal, toate cele 95 (corectie, e la 87 acum, sorry Marius 😂) kilograme din el. Nu ma pot tine de el nici daca as vrea, si nu vreau. 😂 se indeparteaza. 

Dupa coborarea intermediara il vad iar, probabil uitase ca mai e o bucatica de urcat si o lasase un pic mai moale. Intoarce capul, ma vede, si se ridica in pedale. Urlu “te prind pana sus”. Acum creste si cadenta… asa tati! 😄

Sus îl întreb cum a fost… “aoleo”… cam asa. Nu rezist sa ma deconspir cu soparla, se amuza. Ne stim de mici, dar nu cred ca stia ca sunt capabil de marsavii d-astea. Cred ca i-a si placut schimbarea de ritm.

Pe coborâre în sfârsit primim o stropeala dar doar 10 minute. Îi dam înapoi la masina si spre Bucuresti, ca la 7 am promis un masaj lui Iustin, tanar ciclist la Steaua, sa ii fie de bine in Turul Albaniei. 🤞

Cam asa weekendul, multa frumusete, prieteni, putina aventura, multumesc Alin, Marius, Alex si Iulia, si felicitări pentru curse si aventuri, sa mai facem.

What do you do if you get lost?… Get unlost! ;))

#28 - Cel mai frumos drum

De dimineață l-am lăsat pe Alin Tcaciu la startul Transylvania 50K, apoi am desenat un traseu, ceva special, pentru Marius Lazarescu si Iulia Florea care nu mai fuseseră pe Șirnea-Dămbovicioara, cred si sper ca le-a cam plăcut. Pentru mine e unul din cele mai frumoase drumuri din România.

Ne-a picurat un pic doar pe final, in rest o zi chiar călduroasă, mai ales pe urcarea spre Peștera.

După aproape zece ore de concurs îl preiau pe Alin de la finish, mâncăm cu Marius, îi fac un masaj acestuia și ne pregătim de o seară chill la halbere... Dar cineva avea alte planuri pentru noi. Alex si Iulia ne sună că s-au rătăcit pe munte seara, pe ploaie, încercând să întâmpine o prietena care concura la proba de 80 km. Au fost îndrumați de către cineva cu bune intenții să ia un drum mai bun 🤭. N-au găsit prietena, dar au găsit o vizuină de urs, urme proaspete de labe si niște “hăuri”. Să venim sa le ieșim în întâmpinare pentru ca sunt cam infrigurați. Sunaseră la Salvamont, care avea echipele blocate cu concursul si le-a zis doar să se întoarcă pe unde au venit. Până la urmă s-au descurcat foarte bine, au luat-o înapoi după gps si au găsit marcajul. 

Adunăm niște pături, îl iau pe Alin si mergem să ii căutam. Săracul, atât îi mai lipsea după 50km de concurs azi, pante de mergi in 4 labe. Îi găsim după ce urcăm vreo doi km prin beznă pe traseul pe care coborau încet spre mânăstirea Bran de lângă Șimon, teferi si nevatămați, dar un pic scuturați de întâmplare. E bine când e bine. 😄

#27 - Piatra Arsa

Era păcat să fiu în zonă și să nu dăm un Dichiu, mai ales că se anunța o zi perfectă. Zic să dăm pentru ca pe la prânz mi s-a alăturat Marius Lazarescu , urmând să fim parteneri de weekend in zona Bran.

Am dormit puțin ultimile nopți cu turele mele târzii. Dupa urcarea la Dichiu mi-e foame rău, mâncasem doar niște salam de biscuiți toata ziua. Bag o fasole in pâine și un MBS, umplu burdihanul cam pâna la refuz, după care îmi cam pică ochii in gură. Încep să văd la 10 fps-uri, si cu erori de randare, vorba lui Marius.

Aș fi vrut mult să ajung in Brasov la prezentarea lui Radu Diaconescu de la GR despre cursele de aventură, dar decidem că e prea frumos si liber de mașini să nu facem și Piatra Arsă și Peștera dacă tot suntem aici. E ceva deosebit care începe acolo unde se termină copacii.

După ziua asta eram atât de obosit încât am făcut ceva ce nu mi se întâmplă de obicei. Am dormit cu Alin în camera, care a doua zi avea de alergat 50 de km. Pe la 5 dimineața îl aud forfotind prin cameră. Neața, n-ai somn? Zice, man ai sforăit… n-am dormit ultimile 3 ore… 😵‍💫😅 Ups! Îi dau o îmbrațișare și încerc să mai dreg cu cuvintele, că e karma si alea. Dar el e deja zen, băgase o meditație și practicase acceptarea 🤣 

#26 - Stealth camping

Poiana Campina, doi catei speriati imi dau trezirea. Ce-o fi cautand si asta pe aici? Ma baieti, uite, imi era dor de o noapte sub cer, pe iarba, cu greierii si stelele. Infuleca painea ce le-o dau si nu mai zic nimic. Pare ca inteleg. 😄

Si soacra mea draga, Livia, pare ca a inteles aseara cand m-a intrebat ce ma determina sa plec haihui cu bicicleta noaptea de langa familie ca sa dorm cine stie pe unde. Dorul si prietenul lui, fiorul.

Exista si niste aspecte practice ofc. Weekendul asta e la Bran sa imi sustin un prieten la ultra Transilvania 50k. Si aveam de facut tura mea de 100. Si sa ma reobisnuiesc cu sleeping rough pentru TPR, si cu echipamentul. Mai sunt si altele, nu intru in detaliu, mi s-a parut o solutie buna asa.

Am avut cu mine mai multe decat as cara in mod normal la un Transcontinental. Bivuac, sac de dormit. Si hamac, sa fie. Castile mari, kindle, mai multe schimburi de haine… luxuri 😃.

Mi-a placut maxim iar sa merg noaptea pe racoare si liniste. Ultima ora am vazut max 2 camioane. Mirosul si auzul parca se amplifica 5x noaptea. O greiereala continua si aromele campului.

Mereu mi-a placut locul asta, am trecut de multe ori si am pornit cu el in gand. Se vede fain de sus Campina, e deschis, inierbat si poti campa nevazut. Ce mai poti dori? 😎

Dimineata fac un whatsapp cu Horita sa ii arat, era si el curios de ce plec pe intuneric. Sper ca poate il atinge cumva undeva. In 2019 cand mai faceam d-astea era prea mic.

#25 - Vestul salbatic

Azi am fost ca un doctor prin vestul salbatic, al orasului Mumbai aaa, Bucuresti. Mai precis am luat pulsul pe artera Rahova, dupa amiaza. Bum-bum-bum, rapid, haotic, corason latino. Ma simt ca un bike courier in NYC, doar ca e… Rahova. Claxoane, tipete, portiere, bolizi, stanga de pe dreapta si invers. Multe intersectii in care sunt permise toate combinatiile de directii. Jungla. Colentina mea e parc. Divaghez… imi amintesc de un englez care a stat la mine o data, venit sa fie voluntar pe Trans la TCR, si i-am imprumutat un bike pe care a mers pana la gara. Era livid la destinatie. Aici ar fi fost probabil ca unul din soarecii aia de pe Ikea de fac pe mortu’ 😂

Dar, astea sunt turele. Am vrut azi vest, cu bune si cu rele. De fapt nu am vrut, ca nu decid eu nimic. S-a intamplat. Am stat pe Komoot 5 minute in timpul mesei de la un impinge tava sa planific tura. Au venit niste ganduri, neg orice responsabilitate ofc, si in urma lor au iesit niste puncte pe o harta si un traseu care le unea.

Dupa 10 km spre Alexandria s-a mai potolit nebunia. La Mihailesti la lac a inceput sa fie chiar chill.
Mihai Voda, cu vederea periferica vad un scris, Calin. Il remarc ca suna hipsteresc si nu se potriveste cu peisajul de sat. E o cofetarie hipstereasca 😍. Un ecler, si o d-aia cu morcovi, va rog. Cola si suc de portocale. A intrat bine.

Langa un restaurant chicios care se vrea medieval cred, in Bolintin Deal e un parc superb. Numai stejari inalti, batrani, de codru, un gazon perfect, cateva alei si bancute, mediu ca dimensiune, dar incapator. Umbra totala in el de la gigantii verzi, o oaza de liniste. Daca vine din nou Luciferul cu caldura, in loc de clasicul DN spre munte, mai ca as veni aici la racoarea magnificilor batrani, nu e nici dracu.

Restul turei a intrat pe fagasuri cunoscute, cu intoarcere prin Joita, Sabareni, Buftea, Mogosoaia. A mai fost un gravel dragut pe care nu il stiam, paralel cu Brezoaiele-Tartasesti. Noroc cu tura lui Iashido, eram pregatit, oricum a fost ceva soft prin comparatie.

Lacul Buftea era curat si l-am marcat, revin cu SUP-ul cat de curand. Mogosoaia era verde de matase in schimb, ca si anul trecut, cand am zarit si niste nefericiti blocati cu caiacul in el ca intr-o mlastina.

Tura e aproape gata, hai, o bere la Tank Ursus pe Sisesti la bogati, ca ti-o fi sete. Si acasa cu tine, boschetarule care te crezi doctor. Nimicule care existi! 😂🙈

#24 - Apus fierbinte

Ca m-a prins la Fierbinti. Incep sa imi placa foarte mult turele de seara/noapte, mai ales ca am tot fost rasplatit cu apusuri. Nu zic faine ca e pleonasm. Apusuri.

Azi se anunta un grup vesel si pe prietenie de la Arc la 18 dar norii de ploaie au cam stricat planurile, asa ca am iesit solo, pe o ploaie marunta, in directia in care speram sa ma lase, NE. Si asa a fost, in nici 5km era uscat iar magia a inceput din nou sa lucreze nevazut. Gandurile au inceput sa plece si sa lase liniste in urma lor.

Energia a fost buna, zguduiala de ieri nu a lasat urme prea mari. Poate doar un mic inceput de fasciita plantara, probabil din cauza ca am stat prea mult ridicat din sa ieri, cu greutatea lasata in pantofii super rigizi. Dar e bine, nimic care sa nu treaca cu un masaj la talpi. Am eu o smecherie daruita de Hiroko, o prietena japoneza, un fel de placa de plastic cu protuberante speciale pe care calci, urli si trece. 😂

Ziceam acum ceva vreme ca am inlocuit din dulciuri cu alcool… nu functioneaza. Azi am mancat o Milka intreaga, doua gogosi, doi covrigi cu stafide, si o caserola cu niste chestii grecesti bune din Lidl. Si scriu acum la un pahar de vin. Deci nu, alcoolul nu e solutia pentru dependenta de zahar, mai caut.

#23 - Padurile

O epica forestieră cu Iashido, un cunoscător fin al salbaticiei din jurul Bucurestiului. Ce sa mai, un adevarat padurar ciclist. De mult imi doream sa ies cu el, ma fascinau turele “custom” si frumusetea pe care o comunicau relatarile si pozele lui.

M-am prezentat la Academie cu cursiera de anduranta, tubeless 28, roti profilate. Nu prea e un setup de offroad. Avusesem o ora libera inainte si o tentativa sa pun niste cauciucuri mai babane pe niste roti mai de tranta, dar nu mai gaseam cauciucurile. Asa ca am bagat zeama in gumele de 28, ca eram pe uscat de ceva luni bune, si ce o fi o fi. “Ooo, esti curajos” ma intampina. Eh, hai ca n-or fi chiar bolovani, am mai mers cu ea prin multe graveluri. “Pai o sa cam fie…”

Ce a urmat a fost o tura nebuna prin toate padurile si campurile din nord. Nebuna de frumoasa, si la un ritm cam nebun pentru mine cu cursiera prin coclauri, incercand sa fentam ploaia care ne ameninta. Baneasa, Vladiceasca, Caldarusani, Runcu, le-am luat la rand. Pe maluri de rau, pe langa lacuri, prin iarba, tufisuri, peste radacini, macadam, sleauri, balti, pamant, asfalt, in sus si in jos, zone tehnice dar si de viteza.

Rotile au rezistat abuzurilor nenumarate, iar corpul a stiut ce sa faca, si cat sa intinda coarda. Apasa, ridica, inclina, centrul de greutate a dansat dupa teren, dese senzatii extracorporale. Eu parca doar am privit si le multumesc.

Sunt probabil sute de kilometri de salbaticie in jurul capitalei, e o paine de mancat aici cu gravelul asta. Imi pare putin rau ca am vandut MTB-ul inainte sa cunosc mai mult din astfel de zone. Las pozele sa vorbeasca, nu mai sunt cuvinte.

Multam mult Iashido, a fost fantastic, mai facem cu siguranta.

#22 - Nocturn

O seara semi superba cu nori inca rosiatici la 11, o briza calda, plopi fosnitori si miros puternic floral. Un sentiment de deplina siguranta. Am plutit intr-o baie de energie universala. 😇

Si o coincidenta cel putin simpatica. Cam o data pe saptamana ajung cu tura in Branesti sa ii consum o capsula de Nespresso prietenului meu bun Gabi Ursu(l). E proaspat tata de no. 3, mucho respeto amigo!
Cum plecasem tarziu, nu am mai luat ochelarii de soare sa nu ma mai complic. Dar am uitat de miile de musculite ce ma asteapta in campuri parca chitite pe ochii mei. Dupa ce mi-au intrat cateva kamikaze de-astia micuti, tin capul ca Froome in gps si ma gandesc sa-i cer lui Gabi imprumut niste ochelari. Ajung la el cu ochii plansi si inainte sa zic ceva ma intreaba “esti fara ochelari?… zic da… ai la mine perechea pe care ti-am luat-o de pe aliexpress”. Imi amintesc ca acum mai bine de un an, daca nu doi, isi lua el o pereche de ochelari “ca ai lu’ Sagan” si i-am zis sa imi ia si mie. Erau doar 15 coco. Uitase sa mi-i dea si vazandu-ma asa si-a amintit. Au lentila fotocromata, exact ce imi trebuie noaptea. Iar devin maxim de filozofic si ma gandesc cum e Veatza… ia dar si da. 😂

Dupa Branesti am chef iar de o Liziera, e atat de liniste pe bucata aia, liniste inauntru si afara si peste tot. Ma tot trage ata pe aici, cred ca nu mai am mult sa fiu local legend of Balaceanca la cat am venit. 🙈

Termin cu un Splai lung si o tura nocturna prin oras ultimii 20km… wunderbar!

#21 - Seara la cort

Ziua matusei lui Horia, Andra, care ne astepta sa o sarbatorim la Badeni, sa petrecem o seara la cort pe proprietatea lor. Claudia si Horia au plecat de dimineata. Cum aveam un curs si o intalnire eu am plecat mai tarziu, bineinteles cu prietena mea cea mai buna, Dominica. Bicicleta Dominica 💕. Imi asum ca o sa dorm pe presul cortului... ce daca, e inca o seara de poveste.

Am facut o pana, de-aia care se desumfla greu de ti-e lene sa pui camera, mai bine te mai opresti sa dai niste pompe din cand in cand. Mai bei cico, mai stai de vorba cu betivul unui sat, de-astea.

#20 - Apus peste Delta Neajlovului

Atat iesirea cat si intoarcerea in oras traversandu-l mi s-au parut faine azi, mi se mai intampla. Daca Bucurestiul nu ar fi circulat ar fi destul de atragator. Poate sunt subiectiv, fiind nativ din Colentina (colea’n tina, get it?), dar stradutele, casele vechi, orientalul din locuri ca Piata Obor ii creeaza o esenta unica, un parfum tare, intepator si sufocant, dar totusi placut. Pacat de conservele care l-au intesat.

Apusul peste Delta Neajlovului, amurgul prin crangurile de la Cranguri si seara perfecta de mai mi-au dat o dispozitie filozofico-siropoasa. Ce este bicicleta? Ca si orice alt sport, filosofie, religie, obiecte gen adidas, pensula, chitara, sau ce vreti, poate fi un vehicul pentru fericire. La inceput e mai mult vehicul, fericirea nu prea se vede. Lipsa de echilibru, teama, masini, dureri in spate si fund nu prea lasa loc fericirii sa apara. Incet insa, problemele se mai rezolva, si clipe de fericire incep sa se intrevada. Dupa zile, saptamani, ani de practica, clipele devin mai lungi, tot mai lungi, iar vehiculul, obiectul, si problemele lui devin mai discrete, se estompeaza, chiar dispar parca, lasand loc doar fericirii sa se manifeste. Bicicleta nu exista.

Inapoi la material… pescarusii par reflectorizanti, fantana Unirii era verde azi si deasupra ei in noapte pescarusii tot verzi, imi pareau chiar usor fosforescenti. Poza nu avea cum sa iasa bine insa, miscare multa.

#19 - Cirese si ziua tatalui

De dimineata a iesit o tura usoara cu Marius, spre Liziera si Galbinasi si o intersectie cu Bogdan Ionita. La sfarsit o piata, capsuni si cirese, am luat la acelasi pret, doar ca de 4 ori mai multe capsuni. Micul dejun! 🤩

Acasa, un dus si fuga in Parcul Circului ca era ziua tatalui la scoala si am iesit noi tatii cu copiii in parc. Am ars si acolo calorii cam de inca 100 km. 😂

Dupa aceea am mai avut de facut masaje la doi prieteni ciclisti. 

Am cazut lat seara!

#18 - East meets southwest

Fara asteptari, vroiam ceva varietate azi, si a iesit acest east meets (south)west. Nu m-a dat pe spate bucata de centura, dar restul a fost sublim, trafic redus, golden hour, si o claritate a aerului, ca dupa ploaie asa. Pentru cate o pauza imi plac bancile alea de la portile oamenilor, sa gasesc una buna, sa scot o haleala si ma uit la strada. De obicei caut umbra, acum vroiam soare, asa era de misto lumina, si cam racorica.

Ma gandeam la Mihai Stanescu si ca trec pe la el prin teritoriu, dar nu ma asteptam la surpriza de a-l vedea. Ba, sa vezi ca e Mihai ma gandesc cand vad un far clipitor dinspre Magurele. Si el era. Ghidul si liderul nostru din Peloponez de acum o luna. Din pacate nu ni se potriveau planurile dar am aranjat noi ceva frumos saptamana viitoare.

Acum juma de an am devenit vegetarian, tin si fasting, mananc legume si fructe la greu. Dar imi plac si dulciurile, rau. Dupa prima masa a zilei pe la unu-doua, rup tot. O punga de curmale, oua kinder de la fi-miu din dulap, orice. Ei bine in ultima saptamana nu am mai simtit asa tare nevoia. Azi doar un strudel. Motivul cred ca e… bautura. In fiecare seara o bere si/sau vin. O fi oare o legatura? O fi bine, o fi rau? Dulciuri sau alcool, asta e dilema.

Era sa uit, pe centura e banda de bicla, dar pusa prost, pe mijlocul drumului intre sirurile de masini blocate. Cam puturos aerul dar blana am mers. 😎

#17 - Rapid cu ADS

Stiam ca dupa 1700 de km in 17 zile ma intind mai mult decat mi-e plapuma. Picioarele ard imediat ce trec de 200W. Dar ce se putea intampla decat sa raman in camp. Am mai patit. N-am ramas. Nu pentru ca nu s-ar fi putut, ci pt ca ADS e un grup dragut in care se asteapta.

Am pus “sosonii” de viteza, HED 90. Macar sa ma distrez, sunt mega fun rotile astea. Tin viteza foarte bine, ai cateva secunde de respiro din cand in cand fara sa se piarda prea mult. Problema e ca sunt cam sensibile la vant si aveam un mic “tremurat” mai ales daca ma duceam in rosu la trena. Sper ca n-am speriat pe nimeni, era sub control, parerea mea 😇

Pe Balotesti-Tunari ne-a dus un super vant, mergeam 50-60 kph. Am supt roata cat am putut, fara jena. Csf, atat se putea. Multumesc locomotivelor, cred ca Ionut si inca un baiat. 🙌

Cred ca au iesit vreo 75 cu grupul si m-am mai invartit eu putin pana in ikea sa iasa spre 100. Cu incalzirea a iesit baremul pe azi.

Peisajul a fost frumos cred, nu am vazut nimic.

#16 - Seara prin periferii

Pe bucla Ikea cat sa se mai potoleasca traficul, si prin periferii, destul de chill seara.

#15 - Social cu ADS

Dorine mi-ai tras clapa cu schimbarea de plan dar te iert si iti fac si cinste cu un dublu la Steam cu o africana fermentata… ca a fost ce trebuie cu grupul de la Arc azi.

Deci vad pe la 9:50 mesaj de la Dorin ca ei fac azi sweetspot nu Z2. Ok… asta inseamna la Iustin 270W pe putin… “nu e tare”… hehe… no no no… dar ma anunta ca pleaca grup de la Arc la 10:00. Eram inca in Colentina dar zic, poate prind “trenuletul” in Baneasa si dau sa ies acolo. La Privighetori mai erau 3 “pasageri” care asteptau, ok, deci sunt in grafic.

Si ce trenulet apare… cred ca erau 30… am avut si optiuni, Peris sau Fierbinti, dupa pofta inimii. La Fierbinti se promitea si pizza asa ca am ales Fierbinti. Plus ca in grupul ala era ADS-ul si imi place de ei, n-a fost grea alegerea.

Era si Mihai, si George, si Marinica, si Florin cu Anca, si inca un Madone rosu, numa’ lume buna! Pedala curgea duios la kph multi si watti putini ca asa e la grup pe DN. Ne-a dat mamele noastre banda, si am tinut-o cate 2, prin Potigrafu, Maia, Fierbinti, Gradistea pana in Moara Vlasiei cand s-a semnalizat o dreapta din scurt la… pizza!

Intram 20 de biciclisti in curtea restaurantului, unde se odihneau niste drafturi aburite in fata altor cativa ciclisti, si surprind un pic de panica la doamna care stergea mesele, dar inteleg ca sunt obisnuiti cu asa ceva. N-am vazut in viata mea acest local, desi cred ca am trecut de sute de ori pe langa 🙈. E la drum dar super ascuns mi se pare, in spatele unui gardoi opac.

Aici a venit greul turei cand a trebuit sa decidem asezarea la mese… ca e soare… ca nu e loc… unii vroiau pe stanga altii pe dreapta… mi-am amintit de discutiile de AC din openspace-ul corporatiilor.

La o masa statea Belgianul ( nu ii stiu numele), un ciclist de 71 de ani, chiar belgian de la mama lui… se stia cu grupul si a venit la noi la masa. Am invatat ca Heineken e cea mai prost vazuta bere si Stella cea mai buna, in Belgia. Am cerut ce bere bea el, asa se face cand stai la masa cu un belgian, mi se si parea lipsa de respect altfel. De la Marinica am invatat ca mere Sprite in bere, cica iese un radler dar “natural, nu cu toate prostiile”. Si bai ce bun e. Belgianul n-a parut ofensat. 
I-am dat cu pizza care a venit dupa o ora, dar ne simtem bine asa ca nu e nici o graba.

La sfarsit cu berea in picioare, plecam catinel spre casa, bine dispusi. Remarc ca nici un sofer nu ne-a claxonat, desi de obicei se oftica. E duminica si vara, lumea e chill chiar si la Fierbinti.

La despartire am facut o cerere oficiala de adeziune, sefei de la ADS, Anca, care a parut ca e de acord. Multumesc sefei si grupului de inca o tura memorabila.

#14 - Ikea, ikea, ikea...

TLDR: ikea, ikea, ikea, ikea, ikea…

Mai pe lung, tura de azi a fost mult mai putin monotona si mai placuta decat m-am asteptat, cu multe intalniri placute si interesante. O concentratiei serioasa de ironmeni iesiti la pedalat si alergat, cu scopuri care mai de care, Oradea, Hamburg, Lisabona etc…

Mai intai am dat cateva ture cu Iulia si grupa de “neopriti”. Primii ironmeni, target Oradea. Mi-e dor de concursul ala cred ca o sa fac o stafeta de half acolo in iulie, daca vrea careva sa alerge/inoate lmk.
O surpriza foarte placuta Iulia, multumesc de companie!

Apoi l-am cunoscut pe Andrei, unul din organizatorii RGT, face ironman in Portugalia. Dam ceva ture dupa care Andrei lasa bicla si trece la alergare. Cand se mai eliberase bucla de “grei” si mai aveam 50 de km, hopa inca un biciclist. Rares, 25, face Ironman in Hamburg in 3 saptamani. Ia zis ta-su ca nu poate si s-a ambitionat. Am rezonat. si mie mi-a zis odata asta tata 🤣

M-am bucurat sa vad si perechea mea favorita de ciclisti tata/fiu, Dorin si Iustin iesiti la cateva doze de “durere”. Dorin zice hai la un Z2 maine 4h. Si uite asa am ce face si maine.

Deci o tura de ikea poate fi la fel de faina ca o tura la dealuri, deschiderea si oamenii sunt ingredientele retetei 😜😎

Poate pardoxal cheful de bicla creste, parca din nimic, legea conservarii energiei nu pare ca i se aplica. 😉

#13 - Dealurile

Aseara dupa examen a mers o bere, si perechea ei, si un vin, si adio trezire pentru tren. Dar gandul la o Pucioasa nu m-a lasat asa ca am luat masina 🙈 Doar o ora pana in Floresti, e blana.

Din Magureni spre Iedera e o urcare foarte faina cu multe amenajari de picnic, si curat. Coborarea e un gravel de 2 km, valurit dar practicabil. Au mai asfaltat in ultimii ani, mi-l aminteam mai lung.

Au inceput caldurile, cam lesinat azi dar cu multa apa a fost ok. In a doua jumatate nu am mai avut schimbator spate, s-a rupt cablul, si am ramas in 2 viteze: 46x11 sau 30x11. Noroc ca trecusem de Bezdead. Dar mai era urcarea de la Provita, credeam ca o fac pe langa bicla, dar multumesc ca s-a inventat zigzagul, a mers. Chinuit rau, cadenta 30 cred.

Am mai taiat un pic ca sa nu mai urc, ca trebuia sa ajung totusi si pe acasa, si au iesit 90km (am uitat sa dau drumul la ceas la start cativa km). Restul de 10 prin Bucuresti, la relaxare.

#12 - Cornulete la Comana

Am dat un examen ca am terminat un curs de masaj terapeutic si pe urma…. liber la pedalat! Mult chef azi de mers, dar foarte relaxat. Ce zi frumoasa, o lumina calda de amiaza, trafic slabut pe traseu, lentoarea de vara s-a instalat parca. Senzatia aia ca nu e nimic de facut, doar sa te bucuri de ce apare.

Nu mai fusesem la Comana de mult, imi era dor de zona. Una din intamplarile placute a fost o conversatie cu nenea de la cafeneaua asta din Comana, care a stat 20 de ani in Anglia si s-a intors acum doi ani fortat de niste imprejurari. Nu intru in detalii, dar conectarea cu acest om a fost foarte placuta, una din acele mici mari placeri gratis, sa asculti povestea unei vieti.

Plin de stupine, un zumzet serios de albine prin campurile pe unde am fost, dar surprinzator nu mi-a intrat nici una in casca azi, e bine.

Acum observ, mi-a murit bateria la power, a tinut ceva, nu cred ca am inlocuit-o anul asta.

#11 - Doua Nuci

Doua “nuci” ca sa iasa suta si chiar s-a nimerit bine. Picioare grele rau azi. 170W mi se parea ca 200. Sa ma eliberez un pic sa am mai mult de 4 ore libere legat si mai iau trenul ala de Campina, am desenat niste ture faine. Daca vrea cineva vineri trenul de 6:15 pt o tura la Pucioasa lmk.

#10 - Ploios

Putina ploaie la inceput, am mers pe un drum mai necirculat pana s-a mai zvantat, pe urma pe ocolite spre casa. Am devenit ciclist de vreme buna, nu vreau sa ma murdaresc, m-a stricat anturajul de soselari :))
Incep sa cam stiu fiecare portiune cati km are, doar putina aritmetica si nu mai e nevoie sa planific turele prin jur pe aici ca sa iasa 100.

#9 - Doua Liziere

Nu una ci doua Liziere de Lac, ca e frumos si gol drumul, mai schimbi doua vorbe. Cu Marius. Nici pe Galbinasi nu a fost rau, destul de liber drumul.

#8 - Iar la saleuri dar ghinion

Azi m-am simtit bine, cu chef, mai ales ca am avut si compania lui Alex, pe care l-am dus pe aceasta superba bucla cu plecare din Snagov, aceeasi ca si in ziua 4, ca tare frumos e. Era inchis la brutaria din Potigrafu, deci fara saleuri azi dar asta e, viata merge mai departe.

#7 - Picioare grele

Inca o tura semi-nocturna. Seara calma, fara trafic si destul de calda. A mers mai lin decat ma asteptam. Eram cam praf dupa o zi de stat in picioare pe role ca voluntar la cursele de copii din cadrul semimaratonului OMV, fara prea mult chef de bicla, picioare grele, somn, dar natura m-a revigorat si a fost chiar foarte placut.

Imi place cum s-au legat buclele. S-a mai asfaltat pe la Nuci, bucla din capatul turei e complet facuta, foarte faina si linistita.

#6 - Incropeala de seara

Vrei si tu sa prinzi mai liber in fata masinilor si iese o basina de kom la semafor, ti-e si rusine cu asa ceva. 😂

Espresso la Gabi, un drum drept prin padurea Pustnicu pe care il stiam placut, si o mini explorare la Sindrilita, noutatea turei.

#5 - Improvizatii

Ieri saleuri delicioase, azi trei device-uri puse la incarcat si gasite descarcate chiar la frumoasa ora de 5 dimineata cand trebuia sa ies. Veatz. Da dar si ia. Avand un curs la 8:30 si o zi fragmentata a trebuit sa imi consult prioritatile, si sa aliniez actiunile. 

A iesit asa: intarzii o ora jumatate la curs (invoc probleme de “logistica”) ca sa mi se incarce device-urile si sa fac suta de azi. Tura fiind cvasi-imutabila, cu clauza de forta majora 🤪, alte optiuni ar fi fost: nu lua copilul de la scoala (echivaletul unei cereri de divort) sau trage clapa unui prieten pe care nu l-ai mai vazut de ani de zile. Ce simplu e cu prioritati.

Revelatiile turei: farul clipitor de fata a prevenit orice “triplare” din fata care mi se intampla uzual fara el. Iar in satul Progresu nu a venit inca progresu, dar la Glina si Balaceanca pare ca da, deci afirmatiile pozitive sunt o prostie.

#4 - Saleurile

N-aveam timp de mers la dealuri dar nici sa fac aceleasi iesiri pline de trafic din Bucuresti, asa ca a iesit combinatia asta: 25 min masina pana la Snagov pe autostrada, si de acolo o bucla simpatica in nord, cu ceva bucati de padure, trafic mic, drum ff bun (minus 3 km de gravel pe care il stiam bun).

Am plecat ca de obicei cu burta goala si gandul la mancarea de dupa, dar la km 60 am dat de o brutarie la Potigrafu nene… se citea pe ea: aici ne place ce facem. Divinitatea mi s-a aratat in multe forme pe tura, mirosul de leurda din padure, aerul racoros si curat, codrii inalti… dar saleurile de aici… Nirvana! Am mancat jumatate de kil, si mai ca m-as mai fi intors sa mai iau si cornulete. Dar nu, restul zilei gata, doar fructe, nuci si legume. 🤞

Oare Poienarii Burchii e o forma veche a lui Poienarii Burtii? Si Chicane chiar au cantat live in Ciofliceni? Nimic nu imi mai strica zenul acum dar ma macina intrebarile asta. 😂

#3 - Intalnire pe Galbinasi

Nu mai dadusem de mult pe la Galbinasi. Am pus “hainele” de ploaie pe bicla, ca asteptam o stropeala prin sud care a si venit.

Tailfin-ul il car sa ma obisnuiesc cu el si e bun cand nu stii cum sa te imbraci, bagi in el ce vrei, am pus si adidasi, sa fie acolo. E super aero, nu il simt, cu adevarat cel mai bine facut portbagaj pe care l-am incercat.

Din sens opus vine un ciclist care intoarce si mi se alatura. Asa l-am cunoscut pe Andrei, salut Andrei! Ne-am conversat despre hernii, sa ne traiasca… sau mai bine nu :))

#2 - Campina - TNB

Prea devreme, frig, tren, senin, Campina, frig, pune geaca, nu e cafea nicaieri, drum liber, cald, da jos geaca, sat, camp, padure, vant, simte tot, cafea in sfarsit, inca 30, Tunari, incetisor acum, foame, vietnamez, km 0, banca, micul si marele dejun.

#1 - Burias

Suta doi, un Burias dragut, dupa cateva ikei asteptand compania, pe Alex. DN mai putin dragut, o saptamana cel putin nu ma mai apropii.
A inceput insectele sa se dea la scafarlie, tre sa pun o carpa ceva.

#0 - Dridu

Orice programator respectabil incepe cu #0. Acum pe bune, aveam chef de azi, desi nu e inca mai, ce sa mai astept.

100km pe la Dridu. Din ce in ce mai bine cu burta goala, cred ca e prima data cand merg atat si ma simt bine. Corpul chiar se adateaza bine la ars grasimi daca faci o forma de fasting.

Wahoo face figuri dupa un update. Nu pare ca a salvat tura, dar imi apare la weekly total.